Turcia are culturi foarte diverse de aceea este un amestec de elemente variate Anatoliane și Otomaneși
cultura și tradițiile vestice, care au început cu occidentalizarea
Imperiului Otoman și care continuă și astăzi. Acest amestec original a
început ca rezultat al întâlnirii turcilor și culturii lor cu acei
oameni cu care s-au întâlnit în timpul migrației din Asia Centrală până
la Vest.
O Turcie transformată cu succes de la o religie bazată pe fostul
Imperiu Otoman într-un stat național modern cu o separare foarte
puternică între stat și religie, urmată de o creștere a metodelor de
expresie artistică. În timpul primilor ani ca republică, guvernul a
investit multe resurse în artele frumoase, ca mutee, teatre, opere și
arhitectură. Diverși factori istorici joacă roluri importante în
definirea identității moderne turcești. Cultura turcească este un produs
a eforturilor de a fi un stat V „modern”, în timp ce își menține
tradiția religioasă și valorile istorice. Muzica și lectura turcească
formează mari exemple ca amestec a influențelor culturale, care au fost
rezultatul interacțiunii dintre Imperiul Otoman și lumea islamică
împreună cu Europa, astfel contribuind la un amestec de tradiții
turcice, islamice și europeene în artele literale și muzicale turcești
în zilele noastre.
Tradiţie si religie
Tradiţiile turceşti provin în mare parte din cea mai răspândită
credinţă locală – islamul. Tot ce are nevoie un musulman adevărat,
pentru religia sa, este scris în Coran, care a fost creat de proorocul
Mohamed, idolul tuturor musulmanilor. O importantă parte a acestei
religii este islamizarea întregii planete. Musulmanii se chinuie să îşi
răspândească religia pe întregul glob pământesc, deoarece cred că atât
timp cât nu este convertită toată populaţia la religia lor, pacea
globală nu poate exista. Această convingere stă, de asemenea, la baza
aşa numitului Război Sfânt şi a terorismului.
Un musulman adevărat nu va mânca niciodată mici cu o bere rece,
deoarece religia lui îi interzice carnea de porc şi băuturile alcolice.
Femeile care trăiesc în credinţa islamică au în comparaţie cu
europencele o poziţie, care nu este deloc de invidiat. Acestea trăiesc
în ascultare permanentă, în umbra bărbaţilor lor. Dacă se întâmplă să
întâlniţi o femeie singură pe stradă, aceasta va fi, mai mult ca sigur,
acoperită de la cap până la călcâie.Îmbrăcămintea şi interdicţiile la
care le obligă religia islamică, le limiteaza viaţa de zi cu zi.
Căsătoria este o obligaţie pentru musulmani. Iar o persoană de altă
religie nu are voie să se căsătorească cu o musulmancă, în timp ce un
musulman are dreptul de a se căsători cu o femeie de altă religie.
Totuşi aceasta este apoi obligată să se convertească la islam, iar copii
ei sunt automat consideraţi a fi musulmani. Băieţii sunt consideraţi a
fi mult mai importanţi în această societate. Caracteristică este şi
circumcizarea băieţilor cu vârsta între 6 şi 12 ani, ritualul fiind
considerat ca foarte important. Căsătoriile sunt, de asemenea privite ca
evenimente majore, fiind normal ca nunta să dureze câteva zile, iar
numărul de musafiri să depăşească ordinul zecilor.
Un musulman nu are voie să renunţe la credinţa sa. În acest caz, legea islamică, îl va pedepsi cu moartea.
Dansul
Dansul traditional turcesc este foarte important si inseparabil de bogata mostenire a culturii turce, reprezentand inca o traditie vie si variata. Fiecare regiune isi are dansul sau caracteristic, cu costumele si pasii specifici, cu instrumentele si ritmurile sale. Dansul din fiecare regiune reflecta caracteristicile si modul de viata al locuitorilor acelei regiuni. Insa turcii sunt si un popor inventiv, creand intotdeauna noi si noi dansuri, adaptandu-le diferitelor situatii. Exista dansuri specifice pentru nunti, pentru strangerea recoltei, pentru primirea oaspetilor si asa mai departe. “Horon”, un dans foarte fluid, este specific regiunii de coasta a Marii Negre; este jucat numai de catre barbati imbracati in costume negre, cu centuri de argint; “Kasik Oyunu” sau “dansul lingurilor” este jucat in Konya si Silifke; “Kilic-Kalkan” este practicat indeosebi in Bursa in memoria cuceririi orasului de catre otomani; se mai numeste si „dansul sabiilor” si este, de asemenea, jucat numai de catre barbati; „Zeybek”, specific zonei Egeene, simbolizeaza curajul si eroismul. ansurile Bar sunt efectuate de catre grupurile de dans in aer liber. Ele sunt raspandite, in general, de-a lungul partii de est a Anatoliei (Erzurum, Bayburt, Agri, Kars, Artvin si Erzincan provincii). Acestea sunt efectuate alaturi, mana in mana, umar in umar si brat-in-brat. Principalele instrumente de bar sunt davul si zurna.
